Sfântul Simeon de Verhotur s-a născut la începutul secolului XVII în partea europeană a Rusiei, într-o familie de nobili evlavioși, dar și-a ascuns originile și a dus viața modestă a unui om sărac. Știa bine să coasă haine de blană și, traversând sate, lucra în casele țăranilor, fără a accepta vreo remunerație pentru munca sa. Pentru a evita laudele pentru munca sa, neprihănitul Simeon a lăsat-o neterminată și și-a părăsit clienții. Pentru aceasta a trebuit să îndure insulte și chiar bătăi, dar le-a acceptat cu smerenie și s-a rugat pentru ei. Astfel, el a dobândit smerenie desăvârșită și lipsă de lăcomie.
Ascetul a călătorit mult, dar cel mai adesea a trăit în cimitirul satului Merkușinskoie din apropierea orașului Verhoturie (azi oraș din regiunea Sverdlovsk). Conversațiile sale au fost sămânța fertilă din care au crescut treptat roade abundente ale spiritualității în Urali și Siberia, unde călugărul este venerat în mod deosebit. Sfântul Simeon s-a rugat mult pentru ca locuitorii proaspăt luminați ai Siberiei să fie întăriți în credința lor. Ascetul și-a combinat rugăciunea cu isprava de a îngenunchea pe o piatră din taiga densă.
La zece mile de Merkușin, pe malul râului Tura, ascetul avea un loc retras în care pescuia, pentru că îi amintea de ucenicii lui Hristos, a căror muncă a continuat-o, instruind locuitorii din localitate în adevărata credință. Dar și aici a dat dovadă de abstinență: a prins exact atâta pește cât avea nevoie pentru hrana zilnică.
Neprihănitul Simeon din Verhotur s-a odihnit în 1642, când avea doar 35 de ani. A fost înmormântat în cimitirul Merkușinskoie din Biserica Arhanghelului Mihail. În 1692, la 50 de ani de la moartea sfântului, locuitorii satului Merkușinskoie au găsit în mod miraculos corpul incoruptibil descoperit al unui om drept, al cărui nume l-au uitat. Curând, numeroase vindecări s-au produs pe locul moaștelor apărute. Un om paralizat a fost vindecat și au urmat alte vindecări.
Neprihănitul Simeon a făcut multe minuni după moartea sa. El se arăta adesea bolnavilor în visele lor și îi vindeca, avertizându-i pe cei care căzuseră în viciul beției. Particularitatea arătărilor sfântului este că, împreună cu vindecarea infirmităților trupești, el a predat și instrucțiuni pentru suflet.
La 25 septembrie 1704, cu binecuvântarea Mitropolitului Filoteu de Tobolsk, sfintele moaște ale Sfântului Simeon au fost transferate din Biserica Arhanghelului Mihail la Mănăstirea Verhoturie în numele Sfântului Nicolae. Sărbătoarea de astăzi este în cinstea acestui eveniment.