Data sărbătorii pe rit vechi: 11 septembrie.
În această zi se sărbătorește ziua Sfintei Cuvioase Teodora din Alexandria care a trăit la sfârșitul secolului V. Conform tradiției, Teodora a trăit cu soțul ei cu cinste, însă un tânăr bogat a ispitit-o. Acesta s-a învoit cu o fermecătoare amăgitoare să o înșele pe Teodora cea curată, fermecătoarea i-a zis că nimeni nu va ști despre păcatul făcut noaptea, nici nimeni nu va mărturisi înaintea lui Dumnezeu. Teodora a crezut în aceste cuvinte ale amăgitoarei, ca o femeie tânără și neînvățată, și ea a făcut fărădelegea în întunericul nopții. Apoi însă singura se rușina de sine.
Teodora și-a urât corpul și s-a chinuit singură. O stareță i-a reamintit cum Maria Magdalena a plâns la picioarele lui Dumnezeu. Aceste cuvinte au făcut-o pe Teodora să se tundă și să plece la mănăstire în secret. Însă și-a dat seama că soțul o va găsi în mănăstire, așa că s-a schimbat într-o rochie de bărbat și s-a călugărit sub numele Tudor. După moartea Teodorei, soțul ei, aflând despre isprava soției s-a călugărit în aceeași mănăstire.
În Rusia Kieveană ziua Teodorei se sărbătorea în a treia întâlnire cu toamnă. „Orice vară se termină, începe toamna” se spunea în popor. Toată noaptea a plouat, a fost mare umiditate. De aceea oamenii au glumit despre Sfânta Teodora că „și-a udat coada”. Este încă o zi a Teodorei, Teodora de iarnă care „își ascunde botul în batic”.
Țăranii terminau recoltele, strângeau ceapă, case de albine. În această zi mergeau și pe câmp să vadă cum cresc culturile de iarnă. Dacă de sub pământ erau deja vizibili lăstari puternici și denși, aceasta promitea o recoltă bună pentru anul următor.
Era obiceiul ca Teodora să adune daruri din tot satul pentru preotul celei mai apropiate biserici. Mirenii au ajutat-o pe mama să facă provizii pentru iarnă și să curețe casa și curtea. Acest obicei a fost numit osenșcina (perioadă de toamnă).
Fetele și femeile au tocat varza și au fermentat-o pentru iarnă (Foto: Africa Studio, licențiat de la Shutterstock.com)
Serile cu varză au început cu zilele Teodorei. Timp de două săptămâni, fetele și femeile au tocat varza, au fermentat-o pentru iarnă, au spus povești, au glumit și au râs. Astfel de adunări au fost numite și kapustnik (petreceri de varză), acest cuvânt a supraviețuit până în zilele noastre. În astfel de seri, pe masă se serveau feluri de mâncare cu varză - sarmale, plăcinte, supă de varză.
Bărbații au făcut bere. Cea mai delicioasă mâncare era considerată a fi cea păstrată în vase mari de lut. Ei au spus despre această băutură astfel: „Dacă nu te îmbeți cu bere este un păcat. Dacă te îmbeți este și mai rău. Și dacă nu este bere, e cel mai rău”.