În ziua de 10 octombrie pe rit vechi sunt sărbătoriți doi Sfinți – Sfântul Mucenic Evlampie și Sfânta Evlampia, sora lui, care au trăit în timpul domniei împăratului Maximilian, persecutorul creștinilor. Fratele și sora au locuit în ținutul Nicodomiei și au provenit dintr-o familie nobilă. Evlampie a fost primul care s-a convertit la creștinism. După ce a aflat că împăratul a ordonat să gonească toți creștinii din oraș, tânărul a râs la ordinul nebun. Acesta a fost prins și judecat, dar a rămas ferm în credință. Cu toate că a fost chinuit fără cruțare, nu și-a lăsat credința în Dumnezeu.
Sora lui, Evlampia, după ce a aflat că fratele ei a suferit groaznic pentru Hristos a alergat la judecată și a zis că este creștină și este gată să fie chinuită împreună cu fratele ei. Păgânii au încercat să-i fiarbă pe fratele și sora într-un cuptor, dar nici apa clocotită, nici focul nu i-au vătămat. Atunci împăratul a ordonat să-i fie tăiat capul lui Evlampie, iar sora lui văzând toate acestea și-a dat sufletul lui Dumnezeu.
În Rusia Kieveană în această zi rușii au fost atenți la diverse semne după care se putea prezice cum va fi vremea. De exemplu, cornul lunii a fost îndreptat în direcția din care vor veni vânturile. A fost și o altă interpretare a acestui semn: dacă cornul a fost îndreptat spre nord, iarna urma să fie aspră și va veni rapid, iar dacă spre sud, iarna va fi umedă și noroioasă.
În această perioadă lemnele au fost împărțite în așchii, care ulterior s-au folosit pentru luminare. La lumina acestora țăranii s-au ocupat de treburi gospodărești: au pregătit mâncare, s-ua apucat de artizanat și meșteșuguri, au reparat unelte. Așchia a ars rapid, în doar câteva minute, așa că copiii au fost responsabili pentru menținerea luminii și au schimbat așchii.