post

În data de 27 septembrie (pe rit vechi) se sărbătorește amintirea Preacuviosului Sfânt Savatie de la Soloveț, făcător de minuni și fondator al Mănăstirii de la Soloveț. S-a călugărit la Mănăstrirea Kirilo-Beloziorsk, dar s-a mutat curând la Mănăstirea Valaam pentru a duce o viață mai liniștită și tăinuită.
După ce a aflat că la marea Albă la doar două zile de mers cu barca este o insulă mare și nelocuită, Savatie a plecat din Mănăstirea Valaam pentru a ajunge la această insulă. A fost însoțit de călugărul Gherman care până atunci a locuit în pădure. Călugării au ajuns pe insulă, au înfipt o cruce și au făcut o chilie. După moartea Sfântului Savatie , pe insulă au venit și alți călugări care ulterior au fondat o mănăstire care a primit numele Soloveț.
În Rusia Kieveană au existat multe tradiții legate de numele acestui Sfânt. De pildă, de ziua Sfântului Savatie se termina perioada de 9 zile în care țăranii pregăteau albinele pentru iarnă. Apicultorii strângeau stupii într-un loc special amenajat și cereau copiilor săi să se roage la Sfântul Savatie. După cum se credea, apicultura necesita puritatea morală și spirituală deosebită pe care o dețin doar copii mici.
În limba rusă există numeroase zicători și proverbe despre miere și albine, de exemplu, „iubim pomul pentru mere, iar pe albină pentru miere”, „Apicultorul e acru, dar mierea sa e dulce”, „Uleiul e bun, dar mierea e și mai bună”. Despre regina albinelor se spunea că a luat cheia pentru vară.
În această zi a fost un mare păcat să lucrezi la altceva decât apicultură. Se spunea că rezultatele acestei munci nu vor aduce nimic bun.