Caritatea, la fel ca voluntariatul și filantopia, este una dintre nevoile de bază ale omenirii
Scopul acestei sărbători este acela de a atrage atenția societății asupra activității organizațiilor caritabile și a persoanelor particulare, pentru combaterea sărăciei și a crizelor umanitare grave.
Potrivit ONU, activitățile caritabile, care ajută la eradicarea sărăciei în toate țările lumii, precum și exprimarea solidarității cu cei dezavantajați, contribuie la crearea dialogului între oameni care aparțin diferitor culturi, religii și civilizații.
Guvernul Ungariei a propus inițiativa de stabilire a acestei sărbători, iar data a fost aleasă să coincidă cu data morții Maicii Tereza din Calcutta (1910-1997). Vestita misionară a carității și călugăriță catolică timp de jumătate de secol a îngrijit săraci, bolnavi, orfani, s-a ocupat de activități caritabile mai întâi în India, iar apoi și la alte țări. Pentru munca sa cinstită Maica Tereza a câștigat recunoștință în toată lumea, iar în anul 1979 a primit Premiul Nobel pentru Pace „Pentru munca depusă în ajutorul oamenilor în nevoie”.
Chiar și astăzi, într-o lume de tehnologie modernă care se află în continuă dezvoltare, sărăcia, ca fiind rezultatul unor catastrofe sociale, economice și tehnogene, persistă în toate țările fără deosebire de nivelul de dezvoltare economică, socială și culturală.
Caritatea ajută să atenueze consecințele grave ale acestor crize, contribuie la activitatea statului în domeniile ocrotirii sănătății, educației, construirii caselor și protecției societății. Contribuie de asemenea la dezvoltarea culturii, a științelor, a sportului și asigură protecția mediului.
Caritatea are un caracter voluntar și impersonal, este menită să soluționeze probleme de semnificație socială și nu presupune primirea indemnizației. Resursele activității caritabile sunt atât mijloace bănești și bunuri materiale, cât și abilitățile și energia umană. Caritatea nu este destinată doar celor dezavantajați, se ocupă și de reconstruirea monumentelor și a bisericilor, echiparea instituțiilor de învățământ și medicale și multe altele.
Activitatea caritabilă unește oameni, contribuie la crearea unor societăți mai rezistente, protecția reprezentanților straturilor mai vulnerabile și dezavantajate ale societății. Activitățile caritabile fac vocile rațiunii și compasiunii să sune mai tare în condițiile conflictelor.
Astăzi, când nevoia de ajutoare umanitare este atât de mare și când numărul refugiaților și a persoanelor deportate a ajuns la un nou record de pe timpurile celui de-al Doilea Război Mondial, caritatea are un rol cu atât mai important. Așa că Ziua Internațională a Carității este menită să consolideze principiul de compasiune în societate. Nu se știe cine și când va avea nevoie de ajutor.
În lume funcționează organizații caritabile de toate direcțiile – unii ajută copii, adulți și invalizi, bătrâni, oameni care dintr-un motiv sau altul au ajuns la o situație precară, alții ajută câini, pisici, tigri siberieni, păsări, broaște. Ceilalți restabilesc monumente ale arhitecturii și culturii aflate în pericol... Sunt organizații mari și mini care funcționează pe baza diferitelor surse. Nu există multe variante de ajutor – puteți dona bani, fără deosebire de sumă, puteți dona haine sau sânge, să ajutați la stingerea incendiilor, sau puteți să vă donați timpul.
Este important să înțelegem că a ajuta pe alții nu este o povară, ci o fericire. Dacă suntem generoși, putem trata oameni cu mai multă atenție, îi putem înțelege. Astfel sunt create legături între noi, care ajută să apreciem viața și să ne simțim utili și căutați.