Data prăznuirii pe rit vechi: 7 noiembrie.
Ziua de 7 noiembrie și-a primit denumirea în cinstea unuia dintre sfinții mucenici, a căror amintire Biserica Ortodoxă Rusă o sărbătorește în această dată. Teodot a fost unul dintre cei 30 de creștini care au suferit pentru credință la Melitina. Teodor și amicii lui care au mărturisit deschis că sunt creștini ortodocși, au fost prinși de păgâni, care le-au ordonat să renunțe la credința lor. Creștinii s-au dovedit rezistenți la convingeri, amenințări, așa că au fost decapitați.
De ziua Sfântului Teodot, țărăncile din satele rusești au început să toarcă, înainte să se apuce de muncă, s-au rugat la Sfântul pentru a-i ajuta la lucru, fiindcă Sfântul Teodot a fost considerat ocrotitorul lucrului manual.
În această perioadă pe râuri și lacuri se forma gheața, perioada pe care țăranii au așteptat-o cu nerăbdare. „Teodot aduce gheață”, spuneau oamenii. În primul rând, însemna că începea pescuitul sub gheață, în al doilea rând, ce a fost și mai important, începea perioada de deplasări pe râuri înghețate. Răurile s-au acoperit cu gheață, s-au deschis drumuri de iarnă, obișnuiau să spună oamenii. În aceeași perioadă drumurile deveneau alunecoase, așa că oamenii trebuia să meargă pe jos cu grijă. „Teodot îți va pune gheață pe frunte”, glumeau oamenii.
După gheață și zăpadă oamenii au ghicit cum va fi recolta viitoare. Dacă gheața de pe râuri se îngrămădea, iar pe drumuri se formau grămezi de zăpadă, recolta va fi bogată.
S-au zis ghicitori despre gheață, precum „Tot s-a scurs și s-a așezat sub sticlă”, „Nu arde în foc, nu se scufundă în apă”, „Sunt apă, dar tot pe apă plutesc”.