Pe 2 ianuarie 1959, Uniunea Sovietică a efectuat lansarea primei sonde automate interplanetare „Luna-1”.
Decolarea și zborul celor trei trepte ale rachetei 8K72 cu sonda automată interplanetară „Luna-1” s-au desfășurat cu succes. Pe 3 ianuarie 1959 dispozitivul special din a treia treaptă a rachetei a emis un nor de natriu cu o masă de 1 kg. Acest nor a putut fi observat de pe Pământ timp de câteva minute ca o cometă de a șasea mărime stelară.
Însă, unele erori semnificative în sistemul de control radio al „Lunii-1” nu i-a permis să iasă la orbita necesară. În locul unei ciocniri cu Luna peste 34 de ore după decolare, sonda a zburat la 5995 de km de la suprafața Lunei.
După 62 de ore după decolare, legătura cu sondă a fost pierdută din cauza descărcării complete a acumulatorilor de pe bordul sondei (potrivit calculelor, timpul de funcționare a fost de 40 de ore). La distanța de 500.000 de km de la Pământ, „Luna-1” a ieșit la orbita heliocentrică și a devenit primul satelit artificial al Soarelui cu o perioadă sinodică de aproximativ 450 de zile.
În septembrie 1959, de pe cosmodromul Baikonur a fost lansată racheta „Vostok-L” care a lansat sonda automată „Luna-2”. Tocmai „Luna-2” a efectuat pentru prima dată aterizare pe suprafața Lunii.