Data pe stil vechi: 27 iulie.
În această zi se comemorează Sfântul Pantelimon, venerat ca mare mucenic. Pantoleon (acesta a fost numele său înainte de botez) s-a născut în secolul al III-lea în Nicomidia, într-o familie nobilă de păgâni. În tinerețe, tatăl său l-a trimis să studieze la faimosul medic Eufrosin, și curând Pantoleon a devenit el însuși un medic renumit.

La un moment dat, tânărul l-a cunoscut pe creștinul Ermolae (cinstit cu o zi înainte), care a început să-i vorbească despre credință și ulterior l-a botezat cu numele Pantelimon. Potrivit vieții sale, medicul a crezut cu sinceritate în Hristos atunci când s-a rugat pentru salvarea unui copil mușcat de un șarpe și a primit ajutor. După acest eveniment, Pantelimon a decis să-și dedice viața salvării oamenilor de boli — tratându-i pe toți gratuit.

El a ajutat și creștinii care erau întemnițați. Împăratul Maximian a aflat despre acest lucru și i-a propus lui Pantelimon să dezmintă acuzațiile și să renunțe la credință. În răspuns, sfântul a sugerat să fie găsit un bolnav grav și să fie organizat un test: cine îl va vindeca (medicul creștin sau medicul păgân), credința acelui medic va fi adevărată. Pantelimon a câștigat disputa, și mulți păgâni, văzând acest lucru, s-au convertit la creștinism.

Împăratul, furios, a ordonat executarea medicului. Potrivit tradiției, martirul a fost legat de un măslin, iar după ce i s-a tăiat capul, copacul s-a acoperit imediat cu fructe. În lumea ortodoxă, Sfântul Pantelimon este venerat ca vindecător și protector al soldaților (numele său inițial se traduce ca „leu în toate”).

Astfel, și în Rusia, Sfântului Pantelimon (Panteleimon), numit uneori și Palii, i se rugau pentru vindecarea bolilor. În ziua sa, vracii mergeau să culeagă ierburi, le smulgeau cu incantații speciale și ritualuri. În același timp, această zi era considerată nefericită. Se spunea: „Cine lucrează de Palii, acela își va pierde grâul în furtună”; „Palii — arde snopii”.

Unul dintre supranumele lui Pantelimon (Căpățânosul sau Căpățânicul) este legat de faptul că în această perioadă încep să se formeze căpățânile de varză. De aceea, era obișnuit să se scoată din cămări varza rămasă din recolta anterioară și să se coacă plăcinte cu aluat fraged. Copturile erau oferite copiilor, precum și săracilor și călătorilor.

Varza a fost întotdeauna una dintre legumele preferate ale poporului. Era consumată crudă, folosită în salate, călită, murată, sărată, adăugată în supe și folosită ca umplutură pentru diverse plăcinte. Despre varză s-au creat numeroase proverbe și zicători: „Pâinea și varza nu lasă răul să se apropie”; „Fagul și mesteacul — ce lemn de foc bun! Pâinea și varza — ce mâncare bună!”; „Fără varză burta e goală”.

Pe lângă toate acestea, de Pantelimon se sărbătorea așa-numita sărbătoare de recoltare. Spicele de pe câmpuri erau aduse la biserică pentru sfințire. Ulterior, aceste spice erau păstrate în casă.

Nume sărbătorite în această zi:
Anfisa, German, Ivan, Kirill, Klimenț, Constantin, Naum, Nicolae, Pantelimon, Platon, Savva