Acum 30 de ani pe 3 octombrie anul 1993 la Moscova a avut loc confruntarea între Parlamentul și Președintele care s-a transformat în conflict armat
În anul 1993 în Rusia a escaladat confruntarea între două reprezentante ale puterii de stat: Președintele și aparatul Președintelui (puterea executivă) și conducerea Sovietului Suprem al FR (puterea legislativă). Rivalitatea s-a bazat pe diferențe în abordare a dezvoltării procesului constituțional, a realizării strategiei și a tacticii în perioada de trecere.
În martie anul 1993 la a opta sesiune a Congresului Deputaților Poporului partea conservativă a corpului de deputați a încercat să limiteze atribuțiile președintelui și să adopte o serie de amendamente la Constituția. Președintele Boris Elțîn a semnat Decretul „Privind regimul special de conducere” conform căruia pe 25 aprilie a fost programat referendumul pentru acordarea încrederi Președintelui. Până atunci a încetat activitatea Sovietului Suprem al FR.
Curtea Constituțională a hotărât că Elțîn a acționat într-un mod neconstituțional, Președintele a încălcat 9 articole ale Constituției. În mod urgent a fost convocată a noua sesiune a Congresului Deputaților Poporului care a recunoscut decretul lui Elțîn drept tentativa loviturii de stat, pentru care Constituția prevedea demiterea președintelui. Criza din martie s-a terminat cu un compromis: președintele și-a anulat discursul iar Congresul a acceptat desfășurarea referendumului pe 25 aprilie anul 1993.
Referendumul l-a susținut pe Președintele, iar acesta și aliații lui au început să dezvolte proiectul Legii Principale care are la bază ideea republicii prezidențiale.
Confruntarea între puterea executivă și cea legislativă a escaladat la cote maxime toamna în anul 1993. Pe 21 septembrie Elțin s-a adresat poporului cu un discurs la televiziune și a raportat că Sovietul Suprem a încetat să fie organul puterii poporului și reprezintă acum gazda opoziției. Acesta a semnat Decretul nr.1400 „privind reforma constituțională în etape în Federația Rusă” pe baza căruia organele de putere reprezentative au fost dizolvate și au fost programate alegeri în Duma de Stat pe 11-12 decembrie anul 1993.
Majoritatea deputaților poporului a refuzat să recunoască legalitatea acțiunilor Președintelui și a declarat demiterea lui Elțin. Vice-președintele A. Ruțkoi a fost proclamat drept noul președinte.
Aliații Sovietului Suprem au organizat proteste, pe străzi au fost construite baricade. Demonstranții au încercat să ocupe biroul primarului la Moscova și au deteriorat centrul de televiziune Ostankino.
Pe 3 octombrie anul 1993 prin Decretul lui Elțin la Moscova a fost instituită starea de urgență. Pentru a se confrunta cu opoziție, la capitală au fost introduse tancuri care au bombardat Casa Albă.
Seara, pe 4 octombrie opoziția a fost înfrântă. Conducătorii Casei Albe (A. Ruțkoi, R. Hasbulatov și alți) au fost arestați. Elțin și-a asumat responsabilitatea pentru asigurarea puterii prezidențiale în țară până la desfășurarea alegerilor la Adunarea Federală și referendumul pentru Constituția Rusiei.
Pe 12 decembrie anul 1993 s-au desfășurat alegerile în Duma de Stat. Tot atunci a avut loc referendumul pentru adoptarea noii Constituții în care Rusia a fost proclamată un stat democratic federativ de drept, forma de guvernământ este republică.