Anna Rodnișceva, o rusoaică de rând, a traversat toată Rusia cu bicicleta!
A parcurs peste 11 mii de km de la Marea Japoniei la Marea Neagră, a dormit pe câmpie și în stații de autobuze, a întâlnit mulți oameni diferiți și a depășit nenumărate dificultăți. Viața ei nu o să mai fie niciodată ca înainte.
La vârsta de 25 de ani Anna Rodnișceva nu a fost niciodată sportivă și a mers cu bicicleta doar prin parcul din cartier. Într-o zi s-a săturat de viața ei monotonă din capitală (lucrează în calitate de fotograf la Moscova) și s-a hotărât la un lucru nechibzuit. Pe banii puși deoparte domnișoara a prin pe drum în călătorie cu bicicletă. În anul 2022 fata s-a antrenat parcurgând traseul de la Moscova la Soci (2947 de km), iar în anul 2923 a plecat în principala sa călătorie din Vladivostok la Soci, un traseu de 11.601 de km.
„Punctul de pornire a fost ales orașul Vladivostok la care am ajuns cu trenul. Nu pentru că nu am avut bani sau am vrut confort, ci pentru că este deja o aventură. În șapte zile pe care le-am petrecut în tren am avut destul timp să mă gândesc la toată viața mea, este o experiență destul de terapeutică. Când am plecat din Moscova, am fost săturată de munca mea, iar la sfârșitul călătoriei eram gata să iau din nou aparatul foto în mâini”, a spus Anna.
Plecând din Vladivostok Anna nu știa încă unde merge. A avut patru scopuri, iar destinația nu a avut o așa de mare importanță: „Primul scop a fost să traversez toată Rusia de la mare la mare. Cel de-al doilea să mă provoc la o distanță mare. Cel de-al treilea să fiu singură și să mă gândesc la multe chestii. Și cel de-al patrulea, desigur, să văd multe orașe mari!”
Când pleci într-o călătorie așa de mare, trebuie să fii pregătit de toate. În timpul călătoriei Anna a dormit în cort pe câmpii, odată trebuia să doarmă într-o stație de autobuz, și a luat un set de sperietoare pentru animale sălbatice: „La Orientul Extrem toată lumea te sperie cu urși și tigri, așa că am luat un spray cu piper și o alarmă a vânătorului. Spre fericire nu am avut nevoie de aceste lucruri. Ce ar fi trebuit să iar sunt sperietoare pentru câini, sar des pe bicicliști. Nu m-au muscat dar e înfricoșător când un câine uriaș te fugărește. Și, desigur, am avut un cort, o spumă de turist, materiale pentru bicicletă etc”.
Anna a zis că îi pare rău că nu s-a antrenat înainte: „Am parcurs aproape 100 de km în fiecare zi, dar este o distanță destul de mică pentru o călătorie cu bicicleta prin Rusia. În unele zile după acești 100 de km nu ajungi nicăieri, este un drum dintr-un sat în următorul. Pe drum nu totul a fost perfect, dar Anna a învățat să rezolve problema fără să se panicheze. Au fost situații urgente cu bicicletă, uneori le-am putut rezolva singură, uneori trebuie să mă adresez mecanicilor din atelier. Odată bicicleta s-a stricat între munți, am prins o mașină care m-a adus la un atelier. M-au ajutat așa de câteva ori”, a povestit domnișoara.
Pe meleagurile Rusiei Anna a întâlnit oameni foarte diferiți: „Am întâlnit 3 tipuri de persoane. Primul tip au fost oameni trecători (de exemplu, oamenii care mută mașini) care m-au văzut într-o regiunea, iar apoi mă întâlneau din nou în următoarea regiune. Spuneau: „Noi mutăm a treia mașină dar tu tot mergi?!” De obicei, aceștia îmi dădeau mâncare și apă. Al doilea tip au fost călători: bicicliști la fel ca mine sau autoturiști. Singurul străin pe care l-am întâlnit a fost un iranian care a vrut să ajungă de la Magadan la Moscova, dar din păcate i s-a terminat viza, nu i-au ajuns câteva zile pentru a-i termina călătoria. Al treilea tip sunt localnici. Aceștia mă invitau să dorm, îmi arătau localitatea, am niște amintiri călduroase despre ei. Însă trebuie să ai grijă cu cine vorbești. Uneori au fost oameni inadecvați. Sfatul meu e să vă feriți de vânzători de pe drum și de șoferi de tir”.
Anna, așa cum a și vrut, a trecut prin multe orașe mari: Stavropol, Volgograd, Saratov, Celiabinsk, Ulan-Ude, Cita. În unele orașe domnișoara făcea opriri la stațiunile cluburilor de motociclete locale. A stat câteva zile la Irkutsk ca să-și sărbătorească ziua de naștere, are și o poză cu un tort pe malul lacului Baikal!
Pe 10 octombrie Anna a ajuns în punctul final al călătoriei sale – Soci și în curând va veni acasă la Moscova. Se bucură de acest fapt și abia așteaptă să se întoarcă la o viață stabilită: „Poate suna ciudat dar m-am cam obosit în timpul călătoriei. Când ești mereu pe drum și vorbești cu oameni noi tot timpul este obositor. Acum mă voi întoarce, mă voi întâlni cu părinții mei și voi lucra. Nu planific să fac alte călătorii curând”.