Sărbătoarea Înălțării cinstitei și dătătoare de viață a Crucii Domnului, sărbătorită la 27 septembrie, a fost instituită în amintirea descoperirii și înălțării Crucii lui Hristos. Acest eveniment semnificativ a avut loc în timpul domniei împăratului Constantin cel Mare, care a fost primul dintre împărații romani care a oprit persecuția creștinilor.
Împăratul Constantin, Egal cu apostolii, care cu ajutorul lui Dumnezeu a câștigat victoria asupra dușmanilor săi în trei războaie, a văzut semnul lui Dumnezeu pe cer: Crucea cu inscripția „Cu aceasta vei învinge”. Dorind cu ardoare să găsească Crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos, Constantin și-a trimis-o pe mama sa, cuvioasa regina Elena, la Ierusalim. Deși Sfânta Regina Elena era deja înaintată în vârstă în acest moment, ea și-a asumat cu entuziasm sarcina de a îndeplini misiunea.
Împărații romani păgâni au încercat să distrugă complet în omenire amintirile locurilor sacre în care Iisus Hristos a suferit pentru oameni și a înviat. Împăratul Adrian a ordonat ca Golgota și Sfântul Mormânt să fie acoperite cu pământ și să fie ridicat un templu al zeiței păgâne Venus și o statuie a lui Jupiter pe un deal artificial. Păgânii s-au adunat în acest loc și au făcut jertfe de idoli.
Căutând Crucea dătătoare de viață, regina Elena i-a chestionat pe creștini și evrei, dar multă vreme căutarea ei a rămas fără succes. În cele din urmă, a fost îndreptată spre un evreu bătrân pe nume Iuda, care a spus că Crucea a fost îngropată acolo unde se afla templul lui Venus. Au distrus templul și, după ce s-au rugat, au început să sape pământul. Curând s-a descoperit Sfântul Mormânt și, nu departe de el, trei cruci, o tăbliță cu inscripția „Iisus din Nazaret, Regele Iudeilor”, făcută la ordinul lui Pilat și patru cuie străpungând Trupul Domnului.
Pentru a afla pe care dintre cele trei cruci a fost răstignit Mântuitorul, Patriarhul Macarie a început să aducă crucile rând pe rând femeii grav bolnave. Nu s-a produs nicio minune din cele două cruci; când au pus a treia cruce, ea s-a vindecat imediat. S-a întâmplat ca în acest moment trupul să fie transportat pentru înmormântare. Apoi au început să pună cruci asupra răposatului iar când au pus a treia cruce, răposatul a înviat. Văzându-l pe înviat, toată lumea s-a convins că Crucea dătătoare de viață fusese găsită.
Numeroșii creștini, veniți să cinstească Sfânta Cruce, l-au rugat pe Sfântul Macarie să ridice Crucea, pentru ca toată lumea, deși de departe, să poată să o contemple cu evlavie. Atunci Patriarhul și ceilalți clerici au început să ridice Sfânta Cruce în sus, iar poporul, strigând: „Doamne, miluiește”, s-a închinat Pomului Cinstit.
Sfânta Elena a adus cu ea o parte din Arborele dătătoare de viață și cuie la Constantinopol. Împăratul Constantin, Egal cu apostolii, a ordonat construirea unui templu maiestuos și întins la Ierusalim în cinstea Învierii lui Hristos, care a inclus atât Sfântul Mormânt, cât și Golgota. Templul a fost construit în aproximativ 10 ani. Sfânta Elena nu a trăit până la sfințirea templului, a murit în 327. Templul a fost sfințit la 26 septembrie (pe rit nou) 335. A doua zi, 27 septembrie, s-a înființat pentru a sărbători Înălțarea Crucii cinstite și dătătoare de viață.