Şi unele femei

care fuseseră vindecate de duhuri rele
şi de boli: Maria, numită Magdalena,
din care ieşiseră şapte demoni.

Sfânta Evanghelie după Luca, 8:2

Într-un sat mic pescăresc Magdala de pe ţărmul vestic al Lacului Ghenizaret, între oraşele Capernaum şi Tiberiada… Ruinele acestui sat s-au păstrat până în zilele noastre.
În Magdala s-a născut și a crescut odată o femeie al cărei nume a intrat pentru totdeauna în istoria evanghelică. Evangheliile nu menţionează nimic despre anii tinereţii fragede a Mariei, dar Tradiţia consemnează că era tânără, frumoasă la chip şi înstărită. Evanghelistul Luca notează că Iisus Hristos a izbăvit-o de şapte demoni, moment din care a început o nouă viaţă. A devenit uceniță fidelă a Isusului. L-a urmat nu numai în zilele gloriei Lui, dar și în timpul Sfintelor Sale Patimi, când era părăsit chiar de cei mai apropiaţi. După cum spune evanghelistul Matei, a fost prezentă şi la punerea Domnului în mormântul nou săpat în piatră. I-a fost dat să vadă cum Iosif din Arimateea şi Nicodim, ucenicul Domnului, coboară trupul lui Iisus de pe Cruce. În fața ochilor ei, piatra a fost pecetluită...

Legea mozaică poruncea ca în ziua sâmbetei să se odihnească, Maria și alte mironosițe s-au retras şi au mers la casa lor, iar a doua zi s-au odihnit, respectând porunca Legii, pentru că a fost sâmbăta care a coincis în acel an cu ziua Paștelui.

Maria Magdalena și-a continuat tămăduirea în Italia, la Roma. Evident, tocmai aceasta are în vedere Apostolul Pavel în Epistola sa către romani, în care, împreună cu alți asceți ai propovăduirii Evangheliei, o pomenește pe Maria (Mariam), care, așa cum spune el, „a muncit mult pentru noi". Evident, ea a slujit din toată inima Bisericii atât cu mijloacele ei, cât și cu ostenelile ei, fiind expusă primejdiilor și a împărtășit cu Apostolii chinul propovăduirii.

Potrivit Tradiției bisericești, Maria a rămas la Roma înainte de sosirea apostolului Pavel și încă doi ani după plecarea sa din Roma, după prima judecată a lui. Sfârşitul vieţii o găseşte pe Mironosiţa Maria Magdalena în Efes, unde l-a regăsit pe Sfântul Ioan, care a scris capitolul 20 din Evanghelia sa după cuvintele ei. Continuând activitatea apostolească până în cel din urmă ceas, a trecut la cele veşnice, fiind îngropată la intrarea într-o peşteră.

În secolul 9, împăratul bizantin Leon al VI-lea Filosoful a poruncit strămutarea sfintelor sale moaşte la Constantinopol, pentru a fi aşezate în ctitoria sa, Mănăstirea „Sfântul Lazăr“. În epoca cruciadelor, moaștele sfinte au fost transferați în Italia și amplasați la Roma sub altarul Catedralei din Lateran. O parte din moaștele Mariei Magdalena se află în Franța, lângă Marsilia, unde în cinstea Mariei a fost ridicată o catedrală maiestuoasă la poalele unui munte abrupt.

Biserica Ortodoxă sărbătorește Ziua Mariei Magdalena în a doua duminică după Paști – Ziua Sfintelor Mironosițe. Bisericile catolică și luterană sărbătoresc memoria Mariei Magdalena pe 22 iulie.