Cuviosul Antonie s-a născut în anul 1067 la Roma, iar părinții lui erau oameni nobili și înstăriți care s-au ținut de mărturisirea ortodoxă. Din copilărie părinții l-au învățat să fie loial și devotat față de Sfânta Biserică.
În tinerețe, cuviosul Antonie, ca urmare a dezbaterii constante despre credința și dorința papilor romani de a-i converti pe ortodocși la latinism, a studiat teologia Bisericii Răsăritului și lucrările sfinților părinți. După ce și-a pierdut părinții, Sfântul Antonie a decis să se călugărească și să părăsească Roma. Avea 17 ani.
După ce a împărțit o parte din moștenirea bogată săracilor, iar cealaltă parte a pus-o într-un butoi și a aruncat-o în mare, s-a predat cu totul voinței lui Dumnezeu și a pornit într-o călătorie prin mănăstirile unde lucrau călugării ortodocși.
Prigonirea ortodocșilor de către latini i-a forțat pe călugării să părăsească mănăstirea. Sfântul Antonie ducându-se de acolo, a trecut prin pustietăţi şi prin locuri neumblate, şi găsind la marginea mării o piatră, a stat pe ea, rugându-se neîncetat lui Dumnezeu ziua şi noaptea. O furtună îngrozitoare care a izbucnit la 5 septembrie 1105, a ridicat piatra pe care stătea cuviosul și a dus-o departe în adâncurile mării.
Rugându-se călugărul Antonie nu s-a temut, ci s s-a lăsat în întregime în voia lui Dumnezeu. Piatra a plutit deasupra apelor ca prin minune. După ce a trecut marea, a intrat în râu și, în ajunul sărbătorii Nașterii Preasfintei Maicii Domnului, s-a oprit la malul râului Volhov, lângă satul Volhovskoie, la trei verste de Novgorod. Acest eveniment este atestat în cronicile din Novgorod.
Iar a doua zi, venind oamenii la malul râului, s-au minunat, văzând pe omul cel străin stând pe piatră și nevoind să se dea jos de la ea, fiindcă acea piatră i-a devenit casa și adăpostul care l-a salvat de furtună.
L-au întrebat de unde este şi el nu le-a răspuns nimic, pentru că nu ştia limba slavonească, ci numai s-a închinat lor. A stat pe piatra aceea trei zile, nedându-se jos de pe dânsa şi rugându-se lui Dumnezeu să-i descopere lui despre satul în care a ajuns. Apoi s-a dat jos de pe piatră şi s-a dus în sat unde după rânduiala lui Dumnezeu, a găsit câțiva negustori care știau latinește, grecește și rusește. De la ei cuviosul Antonie a aflat că a ajuns la pământul rusesc.