În fiecare an la sfârșitul lunii septembrie mulți oameni sărbătoresc echinocțiul de toamnă, care este important nu numai pentru astronomi, ci și pentru mulți oameni care locuiesc în țări în care această zi este considerată drept sărbătoare.
Însuși echinocțiul de toamnă reprezintă un fenomen astronomic care marchează momentul când Soarele traversează ecuatorul ceresc. Linia de graniţă dintre porţiunea întunecată şi cea luminată a lunii sau a unei planete, denumită terminator în astronomie, în ziua echinocțiului trece prin polurile Pământului și este perpendiculară ecvatorului. Însă acesta se poate vedea doar din spațiu.
Echinocțiul de toamnă se produce de obicei în zilele de 22 sau 23 septembrie, când Soarele trece din emisfera cerească nordică în cea sudică. Este de notat că la sud de ecvator acest echinocțiu este considerat cel de primăvară, iar echinocțiul de primăvară care are loc în jurul datei de 20 martie, este considerat cel de toamnă în emisfera sudică.
Ideea general cunoscută că echinocțiul se caracterizează prin durata egală a zilei și a nopții este doar parțial adevărată, fiindcă în urma unei serii de factori ziua este totuși un pic mai lungă.
Anul tropic, a cărui durată este determinată prin perioada de timp între două asemenea echinocții, nu coincide cu calendarul tradițional nici în calendarul iulian, nici în cel gregorian. Drept urmare, echinocțiul în aceste calendare are loc în diferite date și se mută. Calendarul gregorian este organizat astfel încât echinocțiile să aibă loc aproape în aceeași dată, însă data concretă a echinocțiului pe termen lung se poate muta mai devreme sau mai târziu (cel de toamnă de la 19 până la 21 martie, cel de toamnă de la 22 până la 24 septembrie).
Înainte de creștinism, în perioada păgână, toate evenimentele legate de Soare au avut un caracter sacru, inclusiv și echinocțiile de primăvară și de toamnă.
În unele țări echinocțiile sunt considerate sărbători de stat (Japonia), iar în alte țări echinocțiul de primăvară se sărbătorește ca fiind începutul Anului Nou pe lângă data general acceptată de 1 ianuarie.
Slavii de est au sărbătorit larg echinocțiul de toamnă, credințele păgâne ale acestora au legat această zi, printre altele, cu recoltarea plantelor pentru talismane și realizarea prognozelor pentru iarna viitoare.