Acum 29 de ani, pe 11 decembrie în Rusia a început Războiul din Cecenia.
Ziua de 11 decembrie 1994 rămâne marcată în istoria Rusiei drept aniversarea începutului unor evenimente care au devenit un test dificil pentru țară și au provocat pierderi ireparabile pentru multe familii. În această zi, președintele Rusiei B. Elțîn a semnat Decretul „Cu privire la măsurile de asigurare a legalității, ordinii și siguranței publice pe teritoriul Republicii Cecene”. Această dată a intrat în istorie ca aniversare a începutului Războiului din Cecenia.
Drumul către război în Caucazul de Nord a început în anii premergătoare destrămării Uniunii Sovietice, când pe teritoriile republicilor care făceau parte din aceasta au început să se intensifice forțele politice, susținând secesiunea de URSS și declararea independenței.
În vara și toamna anului 1990, în Republica Autonomă Sovietică Socialistă Ceceno-Ingușă la Groznîi a avut loc Congresul Național Cecen, la care a fost ales Comitetul Executiv, condus de generalul-maior Djohar Dudaiev. Această autoritate din Republică a stat în fruntea forțelor cu mentalitate separatistă.
Evenimentele din august 1991 de la Moscova nu au făcut decât să accelereze procesele de agravare a situației din Cecenia. Dudaiev a anunțat secesiunea completă a Ceceniei de URSS. În septembrie, Consiliul Suprem al Republicii Autonome Sovietice Socialiste Ceceno-Ingușe a încetat să mai existe și a început să funcționeze un organism temporar: Consiliul Suprem provizoriu, care a fost dizolvat în octombrie sub presiunea susținătorilor Comitetului Executiv al Congresului Național al Poporului cecen (OKCN). În octombrie, sub controlul separatiștilor din Cecenia, au loc alegerile Președintelui Republicii și al Parlamentului. Djohar Dudaiev a devenit președintele Ceceniei.
După aceasta, pe 7 noiembrie 1991, președintele rus Elțîn a introdus starea de urgență pe teritoriul Republicii Ceceno-Ingușe. Cu toate acestea, de fapt, acest pas al autorităților ruse a fost zădărnicit de acțiunile organizate ale susținătorilor regimului Dudaiev, care au blocat teritoriile unităților militare, structurile Ministerului Afacerilor Interne și ale KGB-ului, precum și toate drumurile, căile ferate și rețelele de transport aerian de pe teritoriul Ceceniei.
Republica Autonomă Sovietică Socialistă Ceceno-Ingușă a încetat să mai existe în ianuarie 1993. Câteva dintre fostele sale districte s-au unit și au devenit parte a Federației Ruse sub statutul Republicii Ingușeția.
Din 1991 până în 1994, Cecenia a fost de fapt lăsată în voia sa și a trăit în conformitate cu propriile legi. Republica, numită Republica Cecenă Icikeria, avea propriul guvern, simboluri de stat și forțe de securitate, dar ca stat independent, Cecenia nu a fost niciodată recunoscută de nicio țară din lume. Această perioadă s-a caracterizat printr-o creștere a nivelului de criminalitate.
Atacurile asupra trenurilor de marfă, jefuirea acestora, însoțite de uciderea lucrătorilor feroviari și creșterea numărului de crime și răpiri au devenit sistematice. Practica răpirii pentru răscumpărare și folosirea muncii sclavilor a devenit larg răspândită. Populația slavă a Republicii a fost supusă epurării etnice. În ciuda refuzului de a transfera taxe către bugetul de stat, centrul federal a continuat să transfere fonduri în Cecenia. Banditismul pe căile ferate a dus la faptul că, în toamna anului 1994, traficul feroviar pe teritoriul Ceceniei a fost oprit.
În iunie 1993, la Republica Cecenă Icikeria a avut loc o lovitură de stat, cauzată de un conflict între Dudaiev și Parlament și care a dus la dizolvarea Parlamentului și concentrarea întregii puteri în mâinile lui Dudaiev. Aceste evenimente au dus la formarea unei opoziții armate față de regimul Dudaiev în anumite regiuni ale Republicii. Organismul care a unit opoziția a fost Consiliul Provizoriu al Republicii Cecene, care a fost recunoscut și susținut de Rusia.
În vara anului 1994, pe teritoriul Ceceniei a început un război civil de facto, o confruntare armată între forțele susținătorilor și oponenții regimului Dudaiev. Agravarea confruntării și nevoia de mult așteptată de a restabili ordinea în Cecenia a dus la faptul că, la 11 decembrie, președintele Rusiei a semnat Decretul „Cu privire la măsurile de asigurare a legalității, ordinii și siguranței publice pe teritoriul Republica Cecenă”. În aceeași zi, pe teritoriul Ceceniei au intrat unități ale Forțelor Armate și Trupelor Interne ale Ministerului Afacerilor Interne al Federației Ruse.
Așa a început Primul Război Cecen, cunoscut și sub denumirea de conflict armat cecen, precum și operațiunea de restabilire a ordinii constituționale în Cecenia, care a durat din 11 decembrie 1994 până în 31 august 1996.
Luptele din Republica Cecenă au fost caracterizate ca fiind foarte dificile, însoțite de numeroase pierderi în rândul personalului militar rus și al angajaților Ministerului Afacerilor Interne și al civililor. Datele privind numărul morților și dispăruților din diferite surse diferă: de la 5.732 la 14.000 de persoane. Informațiile despre pierderile adepților lui Dudaiev diferă și ele: de la 3.000 la 17.000 de oameni. Multe orașe și orașe din Cecenia, inclusiv capitala Republicii, orașul Groznîi, s-au transformat în ruine ca urmare a nevoii forțate de a disloca grupurile militante care s-au stabilit acolo prin operațiuni de asalt.
Luptele din Cecenia au scos la iveală o serie de probleme în sistemul de pregătire a personalului militar al armatei ruse, analfabetism în planificarea operațiunilor militare, precum și deficiențe în coerența unităților și subunităților în timpul operațiunilor de luptă. Toate acestea au fost plătite cu prețul vieții a mii de soldați și ofițeri și au fost compensate de eroismul arătat de aceștia pretutindeni.
O trăsătură caracteristică a războiului a fost comiterea de acte teroriste și luarea de ostatici, inclusiv pe teritoriul Rusiei, cu scopul de a influența cursul ostilităților din Cecenia, precum și de a provoca teamă în societatea rusă. Din acel moment, cuvântul „atac terorist” a devenit o realitate teribilă a vieții. Printre asemenea atrocități se numără luarea de ostatici la Budiennovsk în iunie 1995, atacul terorist de la Kizliar și capturarea satului Pervomaiskoie în ianuarie 1996.
În aprilie 1996, liderul separatiștilor ceceni, Djohar Dudaiev, a fost ucis în urma unui atac aerian asupra carabinei sale.
La 31 august 1996, reprezentanții Rusiei și ai Republicii Cecene Icikeria au semnat acorduri de armistițiu, care au rămas în istorie ca Acordurile Hasaviurt (pe baza locului semnării). Pe partea rusă, acordul a fost semnat de președintele Consiliului de Securitate A. Lebed, iar pe partea cecenă de către A. Mashadov. Trupele ruse au fost complet retrase din Cecenia, iar decizia privind statutul republicii a fost amânată până la 31 decembrie 2001.