Problema conservării cărnii a fost întotdeauna actuală pentru omenire. Carnea a fost afumată și sărată, însă se tot strica în călătorii de lungă durată și campanii militare. O invenție revoluționară în domeniul conservării a făcut bucătarul francez Nicolas Appert, care a elaborat în special pentru armata napoleoniană o nouă metodă de conservare a cărnii, foarte asemănătoare celei pe care o folosim astăzi. Însă calitatea produsului le convenit doar soldaților epuizați după o zi lungă, iar tehnologia de producție a fost complexă și scumpă peste măsură.
Rusoaica Nadejda Kojina la Expoziția Mondială de la Viena din 1837 a prezentat tehnologia sa ameliorată pentru producția cărnii conservată – identică cu cea pe care o cumpărăm astăzi la magazine (dacă suntem atenți la compoziția produsului).
Secolul XIX a fost secolul călătoriilor, așa că toții au apreciat gustul cărnii conservate care a fost foarte bine primită pe drum sau în timpul drumețiilor la munți (activitate care a câștigat tot mai multă popularitate). De asemenea, Kojina a reușit să facă tehnologia de producție mai simplă. În urma eforturilor sale Nadejda Kojina a primit o medalie de aur, iar noi – o posibilitate să facem rapid o supă în pădure sau acasă.