Temperatura de 42 de grade sub zero este grav. Orașul Kîzîl este acoperit de zăpadă, străzile sunt aproape goale.
Chiar și sub gheață, râurile și lacurile din Republica Tîva sunt albastre. Apa din ele este cea mai pură, aici se găsește lipanul siberian.
Orice locuitor al Tîvei poate merge seara la un șaman cunoscut pentru a cere sfaturi pentru a rezolva tot felul de probleme, iar dimineața să meargă la o slujbă într-un templu budist, aici se numesc „huree”. Aceste lucruri nu se exclud.
Șamanul suprem al Rusiei și Republicii Tîva, președintele organizației religioase Kîzîl a șamanilor „Spiritul Ursului” Kara-ool Dopciun-ool primește oamenii în casă mică de la marginea orașului.
Secretara vă întâlnește în prima cameră. Se pare că totul aici este pus pe o pistă de afaceri: se ține evidența strictă a vizitatorilor, telefonul sună neîncetat. După acceptare, puteți transfera o anumită sumă pe cardul șamanului, iar dacă nu aveți, nu-i nimic. Principalul lucru este să-l ascultați pe șaman, să nu-l contraziceți și să nu puneți întrebări.
Biroul lui Kara-ool face o impresie puternică. Vulturi uriași împăiați își întind aripile, pe pereți sunt măști, există un urs brun împăiat și figurine din lemn ale diferitelor animale. Și o altă piatră, un fragment de meteorit.
Șamanul poartă o cască cu pene de corb și diverse icoane, veșminte albastre și cizme. Unghiile sunt lungi, fața este închisă la culoare. Kara-ool începe ritualul, bate în tambur, strigă urări de sănătate și fericire. Fumează, apoi își leagă fire de lână roșie în jurul încheieturilor. El recomandă să nu le îndepărtați, ci așteptați până când se descompun.
Kara-ool spune că vindecă oamenii cu ierburi, că vin la el mulți oameni bolnavi. Pe peretele biroului sunt fotografii ale personalului militar care participă în prezent la Operația Militară Specială; rudele îi cer șamanului să se asigure că nu li se întâmplă nimic rău.
Pentru a vedea kîștag-urile (tabere de ciobani), trebuie să vă deplasați în sud-vestul republicii, în regiunea muntoasă înaltă Mongun-Taiga (kojuun).
Pe drum veți străbate cele mai frumoase locuri din Tîva – cele șapte lacuri și lanțul muntos Tanda-Uula. Potrivit unei legende locale, lumea a fost creată de patru dragoni, copiii Tatălui Cer și Mamei Pământ. Cel mai mare dintre ei a fost teribilul Uula, în lupte cu el au căzut mulți războinici. Doar o fată frumoasă pe nume Eleghest a fost capabilă să-l liniștească pe dragon, care l-a adormit cu un cântec. Dragonul a adormit atât de adânc, încât cu timpul s-a transformat într-un lanț de munți, iar tânăra Eleghest într-un râu de munte, care încă, cu murmurul său, nu-i permite teribilului Uula să se trezească...
În aerul geros, totul în jur pare deosebit de luminos și transparent, valea aurie și munții albaștri par să ne transporte într-un basm. Caii scunzi din Oriol și Tîva pasc în vale, obținând mâncare de sub zăpadă. Ciobanul supraveghează turma călare sau cu mașina.
Muntele Haiîrakan, care înseamnă „Ursul”, este sacru pentru budiști și șamaniști. Se spune că aici trăiesc ibecși. Pe trecătoarele Lîsîi (Chel) și Korotki (Scund) se află stupa și garduri budiste albe, de care sunt legate eșarfe și panglici colorate. Aici ar trebui să ceri spiritelor un drum bun, pentru care poți arunca o mână de cereale sau bomboane.
Locuitorii Tîvei sunt un popor nomad. Ciobanii trăiesc în tabere kîștag, mutându-se dintr-un loc în altul de patru ori pe an.
Sumon, adică satul, Kîzîl-Haia este situat în sud-vestul Tîvei, într-o regiune montană înaltă. Casele sunt situate pe versanți, dar nu haotic, ci în „etaje”
Primul „etaj” este format din movile antice și case vechi. Aici locuiesc oameni în vârstă. Mai sus, pe următoarele „etaje”, sunt case noi cu panouri solare. Aici s-au stabilit tinerii. Exista și un mic atelier pentru producerea conservelor de carne; un lot întreg era în curs de pregătire pentru a fi expediat în zona Districtului Militar de Nord.
În Tîva, oamenii cresc în principal cai din rasa locală; sunt scunzi, nepretențioși și acoperiți cu păr. Caii la pășunat liber, își iau propria hrană.
Pâsla este folosită pentru a face covoare, pături, huse pentru scaune, șosete și învelișuri pentru iurte. Locuitorii Tîvei comandă adesea covoare mici împodobite cu țesătură portocalie. Când mirele și părinții lui vin să aranjeze o căsătorie, așază mireasa pe un covor ca acesta.
Iurtă – 77 de căpriori și pereți. Fiecare perete este format din 12 bastoane fixate împreună într-un model încrucișat. 12 bastoane corespund numărului de luni dintr-un an. De obicei, o iurtă este construită din șase sau șapte pereți. Toate aceste căpriori și turnuri pot fi transportate cu ușurință de un singur cal. În Tîva, aproximativ 10% din populație duce un stil de viață nomad, la fel ca strămoșii lor.
La 7 kilometri de orașul Ciadan se află ruinele Ustuu-Huree, una dintre mănăstirile budiste din Tîva.
În 1911, noionii din Tîva (reprezentanți ai nobilimii, conducători seculari) s-au adresat țarului rus Nicolai al II-lea cu o cerere de a intra sub protectoratul Imperiului Rus. Aceasta a fost o măsură de înțeles, pentru că era necesar să se protejeze de Mongolia și China. În 1914, Tîva a intrat voluntar sub protectoratul rus.
În 1921 a fost proclamată Republica Populară Tannu-Tîva. În același timp, a început lupta împotriva religiei; toate hureele – templele budiste – au fost distruse în întreaga Tannu-Tîva.
Și pe 22 iunie 1941, Marele Hural din Tannu-Tîva i-a declarat război lui Hitler. Întregul popor al republicii a ajutat gratuit Armata Roșie; întreaga rezervă de aur a țării a fost dată nevoilor frontului. Au trimis cai în față și au ajutat cu haine calde, conserve de carne și biscuiți.
În 1944, TÎva a devenit parte a RSFSR ca regiune autonomă.
De la începutul secolului XX, arheologii au început să lucreze în Tîva. Cămara de Aur a Muzeului Național prezintă obiecte din înmormântarea regală a movilei Arjan-2. În vitrina centrală se află rămășițele regelui și ale soției sale, exact în poziția în care au fost găsite. În vitrinele din apropiere există decorațiuni în „stil animal” scitic. Acesta este rezultatul muncii comune a expediției arheologice al muzeului Ermitaj și a angajaților Institutului Arheologic German de la începutul secolului al XXI-lea.
Cea mai mare mănăstire budistă din Tîva și Rusia este Tubten Șetrub Ling din Kîzîl. Locația pentru această mănăstire a fost aleasă de Dalai Lama în timpul vizitei sale la Tîva în urmă cu aproape treizeci de ani. El a donat la huree particule din cenușa lui Buddha Shakyamuni, hainele sale monahale și textele sacre budiste. Sfințirea mănăstirii a avut loc pe 21 februarie, în prima zi a Noului An Lunar. Statuile lui Buddha uriașe au fost create în atelierul lui Dași Namdakov în Moscova din materiale compozite și acoperite cu picturi. Potrivit tradiției, erau duse la Kîzîl legate la ochi, iar abia la sfințirea mănăstirii ochii le-au fost deschise.